Sunt peste 120 de ani de cand au fost vazute in Bucuresti primele velocipede sau bicicluri- cum li se spune. In primii ani de dupa 1880 facea furori un oarecare Kruze care "calarea" pe un velociped distins, adus din Germania. In cronicile vremii se pomenste de existenta unor asemenea bicicluri (cu o roata gigantica in fata si una mica in spate) la Turnu Severin, Bacau, Sighisoara, Medias, apoi la Craiova si in alte orase.

Un asemenea gigant ca acela al lui Kruze, de pilda, cantarea circa 100 kg. fiind construit din fier si otel.

Treptat au inceput sa circule pe strazile Bucurstiului de alta data velocipede mai usoare, construite din teava , cu cauciucuri masive (disparusera rotile cu sine de fier) si cu sea cu arcuri. Au fost oraganizate si cateva intreceri- primele la noi in tara-intre Capul Podului (P-ta Victoriei de astazi) si Hipodromul Baneasa (astazi Pavilionul Expozitiei), pe distante de 7,9,10 sau chiar 12km(cifra enorma pe atunci).

Spre sfarsitul deceniului al VIIIlea din secolul al XIXlea s-a produs o adevarata revolutie in ciclismul bucurestean. Un adept al sportului cu pedale- I.B. Antonscu a adus de peste hotare prima bicileta propriu-zisa, semanatoare cu bicicletele de oras din ziua de azi. Avea rotile de marimi egale, cadrul din teava si cauciucurile- noutatea interesanta- "cu canal" (ca un furtun). Putin mai tarziu, acelasi animator- Antonescu- aduce prima "bicicleta cu aer", adica cu pneuri. In scurta vreme alti adepti ai ciclismului se fac forte si isi aduc din strainatate asemenea ""bijuterii", care, pe atunci, cantareau 20-25 kg.

Aceste biciclete cu cauciucuri cu aer aveau sa elimine repede velocipedele care vor dveni apoi simple piese de muzeu. Se cuvine insa sa nu trecem peste epoca romantica a sportului cu pedale fara a aminti velocipedist, un as in materie, D. Dumitrescu, care castigase ani in sir toate competitiile care se desfasurau in Capitala.El a fost, si autorul unor temerare raiduri solitare, care au starnit valva , pe distantele Bucuresti- Ramnicu Valcea si retur, precum si un lung "turneu" prin Transilvania.

Printre numeroasele ispravi ale velocipedistilor romanani de la sfarsitul veacului, se inscrie si temerarul raid relizat in 1896 de catre poetul Alexandru Macedonski si mai junele sau coleg de sport si poezie, Constantin Cantilli. Acesti doi curajosi biciclisti au parcurs intre 20 si 23 octombrie 1896, ruta Bucuresti- Brasov si retur, infruntand in afara de duritatea parcursului si o vreme neprielnica - o ploaie rece si pe alocuri lapovita. Tanarul poet si biciclist - C. Cantilli - avea sa faca peste 7 ani, o cursa de unul singur, Bucuresti-Paris, pe o bicicleta "La Francaise Diamant".
In randurile vajnicilor pioneri ai ciclismului romanesc se cade a fi amintita si ilustra figura a lui Alois Pucher, un entuziast animator. El impreuna cu fratele sau, Friederich, au concurat cu succes in diferite intreceri pe sosea si pe velodrom. Alois Pucher -fondist reputat- a realizat o serie de performante, el find cunoscut si peste hotare. Revista spotiva din Munchen "Radfahr - Chronik" (Ilustriertes Sport un Fechoblatt) in cadrul serialului sau "Biografia celor mai reprezentativi ciclisti ai lumii" ii publica pe coperta fotografia cu explicatia : Alois Pucher - Bucuresti, alergator roman.
In primii ani ai scolului XX, el realizeaza raidul Bucuresti-Paris, urmand ruta: Bucuresti-Brasov-Sighisoara-Cluj-Budapesta-Viena-Linz-Munchen-Strassbourg-Paris.

In anul 1913, o alta vedeta a ciclismului nostru, Salla Mario va face si el un raid pe bicicleta, de la Bucuresti la Coma(Italia) de unde era originar.

Spre sfarsitul secolului XIX "la petite reine"(mica regina) cucerise Europa, devenind "o moda". Astfel si la Bucuresti, lumea se dadea in vant dupa pedalaj. De asemenea numeroase femei temerare se incumetau sa pedaleze.
In septembrie 1896, a avut loc un adevarat eveniment in lumea sportiva a Capitalei: inaugurarea "Velodromului Roman" (construit din lemn), initiativa apartinand lui Luigi Cazzavilan, directorul zarului "Universul". Un deceniu a durat voga velodromului din lemn, care pur si simplu acaparase simpatia intregii societati bucurestene. Reuniunile cicliste se tineau lant, ele avand deseori un caracter international. Cu deosebit interes era asteptata evolutia unor faimosi ciclisti ca: italienii Passim si Tomaselli, campionul Lurion, francezii Michelet si M. Heller, austriecii F. Gerger, K. Brenner, Reininger si Got, maghiarul Wiegand, germanul Max Rechers, rusul Warschalovski si inca altii. Acestia primeau replica unor valorosi ciclisti romani printre care: Alois Pucher, St. Niculescu, C. Cantilli, Mihaiescu, M. Matei, Nitulescu, Pascal Dumitrecu, Athanase Stoiculescu, Bradeanu, Tomescu si Chiriacopol (ultimii doi din Galati), iar mai apoi Cornel Marinescu, sprinter care a concurat in 1908 si pe pista de lemn Bufallo din Paris.

Paralel cu intrecerile pe velodrm se desfasura si o activtate pe sosea, mai ales dupa 1903, an in care a avut loc primul "Tur al Frantei"- proba ce a starnit o mare valva in toata lumea.
La cativa ani dupa "Turul Frantei" avea sa ia fiinta "Turul Italiei", mai apoi al Belgiei, si treptat turul diferitelor tari in care ciclismul prinsese radacini serioase. Se poate spune ca era o "moda" organizarea competitiilor cicliste, pe etape, in circuit.

In acest sens, iubitorii curselor pe sosea au fericirea de a participa la prima editie a "Circuitului Munteniei" (de fapt obarsia "Turului Romaniei" de mai tarziu, care s-a desfasurat n zilele de 6,7 si 8 august 1910, in organizarea publicatiei lunare "Revista automobile". Ciclistul Salla Mario - din Bucuresti - castiga intrecerea dupa un duel aprig cu Carol Bulfon. Printre protagonistii cursei (la care au luat parte 18 pedalori) s-au numarat si Cornelu Turcas, Jean Walter, Ion Branescu, Vintila, etc

Dupa un an, in 1911, circuitul are tot 3 etape (se desfasoara in zilele de 5,6 si 7 august), dar numarul kilometrlor creste: 455. Jean Walter castiga editia a IIa, urmat de N. Crihalmeanu, N. Acelenescu, Salla Mario, V. Micsunescu, etc.
A treia editie, in 1912, a avut patru etape care au insumat 815 km. A fost o intrecere deosebit de anevoioasa, dominata de N. Crihalmeanu care a castigat detasat. Pe locurile uramatoare: C. Bulfon, Salla Mario, N. Niculescu, Scarlat Oprescu, N. Simonescu, Andrei Athanasiu si Ion Constantinescu.
Evenimentele internationale care se precipitau si apoi primul razboi mondial au intrerupt initiativa iubitorilor de ciclism din acele timpuri eroice ale sportului cu pedale.

Dupa 22 de ani, in luna august 1934, are loc primul "Tur al Romaniei". Cursa masoara 1027km, impartiti in 7 etape. Invingator final bulgarul Marin Nicolov , care a castigat si 3 etape. Din 1027 km.doar 250 au fost asfaltati de unde si o medie orara modesta: 25.140 km.

In anul urmator, polonezul Sgismund Daniel isi inscris numele in palmaresul probei, la capatul a 1710 km (11 etape) si in urma unui duel interesant cu romanul Nicolae Ion Tapu (clasat pe locul 2), care in 1936 va concutra in "Turul Frantei" alaturi de Virgil Marnocea, George Hapciuc si C-tin Tudose.

Editia a IIIa, cea mai lunga (2246km) in 12 etape este cucerita de francezul Pierre Gallien.
Urmeaza o intrerupere de 10 ani si-n 1946 se desfasoara etidia aIVa care-i revine iugoslavului Augustin Prosinek. Incepand din 1950 si pana-n 1961 au loc 10 editii printre care 4 cu caracter international- toate castigate de ciclistii romani. Intre timp, soselele romanesti, asfaltandu-se intr-un timp sustinut "Turul" s-a desfasurat numai pe rute asfaltate.Media orara generala a editiilor variind intre 39-41km. "Marea Bucla Romaneasca" isi reia firul in 1966 avand caracter international si-n anii urmatori

In incheiere cateva date si cifre. Din cele 18 editii, 12 au avut caracter international. Din aceste 12 editii cu participare straina, 7 au fost cucerite de romani. "Turul Romaniei" a totalzat pana acum 211 etape, de-a lungul carora au fost parcursi 30631 km. Cele mai multe victorii de etape le-a inregistrat Marin Niculescu, care a obtinut 14. El este urmat de Gabriel Moiceanu cu 13 victorii, Ion Cozma-7, Constantin Tudose-6.

In afara acestei traditionale competitii pe etape, in ciclismul romanesc, intre cele 2 razboaie, au mai avut loc o serie de "probe clasice"", printre care Circuitul Bucuresti- Targoviste- Sinaia- Ploiesti- Bucuresti (care includea escaladarea unor severe urcusuri), "Circuitul Velo Club Roman", "Cupa Negel" si altele.In acea epoca 1923-1940, dupa vechea garda a asilor, au facut parte o serie de ilustre vedete ale soselelor ca: Anton Voiculescu, N. Radulescu, Al. Barbulescu, Virgil Mormocea, Zamfir Munteanu, fratii Vasile si St. Dinu, Latzo Trandafir, Petre Dallacurt, Tanase Ignat, fratii Niculici, N. Madarescu, frazii Frize, Gh. Sandru, D. Hrenhure, D. Negoiesc, C. Tudose, si altii.
Pe pistele din Bucuresti si Braila au stralucit sprinteri ca: Lica Negrescu, N. Ghiberco, Lukaski, M. Antonescu, M. Ivanescu, F. Renich, D. Petrescu, C. Vffmanschi,si altii.

Dupa 1944, activitatea pe sosea a fost reluata intr-un ritm intensiv si in conditii net superioare celor din trecut. Anual s-au desfasurat probe clasice "pe etape". In fruntea lor se situeaza "Cursa Scanteii"(18 editii), "Cursa Victoriei", "Cursa Muntilor" si altele.

In ultimul sfert de veac, firmamentul ciclismului rutier au stralucit o serie de mari pedalari ca:M. Niculescu, G. Moiceanu, C. Dumitrescu, Russu Emil, Ion Cozma, Walter Ziegler, Nicolae si Traian Chicomban, Ion Vasile, C-tin Sandru, C-tin Istrate, N. Vasilescu, Ludovic Zananani, St. Poreceanu, Gh. Radulescu, A. Selaru,T. Vasile, M. Romascanu, V. Selejan, Lupas Pavel si multi altii.
Pe velodromul modern Dinamo s-au ilustrat o serie de asi ai sprintului in frunte cu Ion Ionita, C-tin Voicu, G. Navrea, St. Lemandroiu, Tache Petre si altii.

In ultimul timp pe primul plan al fondistilor se afla o garnitura tanara in genere: V. Teodor, C-tin Grigore, N. Ciumeti, C. Ciocam, St. Suciu, T.Puterity, V. Selejan, G. Tudoran, T. Vasile, M. Romascanu si altii. In ceea ce prievste ciclismul de pista, capul de afis il detin fratii Florian si George Negoescu, fiii renumitului fondist D. Negoescu, St. Leibner, M. Ionita, P. Soare, Mircea Virgil, P. Dolofan, I. George, Burlacu Emil, Ciulei C-tin si o intrega pleiada de sperante.

La fond se ridica numeroase "sperante "in frunte cu GR. Camer, Cezar Harjescu, V. Hota, I. Nagy si multi altii, asii de maine ai soselelor.